1. Istoricul localităţii Maglavit

Veche localitate olteană, comuna Maglavit este situată în apropierea Dunării, Calafatul fiind cel mai apropiat oraş.

Istoria comunei Maglavit îşi are începuturile în cele mai vechi timpuri. În urma cercetărilor de pe malul Dunării s-au găsit mai multe obiecte de pe urma cărora rezultă că aceste maluri au fost locuite cu aprox. 1500 de ani î.Hr. Localitatea este atestată cu numele Toporna în sec. al XIV-lea, în timpul domniei lui Dan Vodă Basarab, ca un mic sat de clăcaşi. Denumirea Maglavit apare abia în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Mihnea Vodă Turcitul, prin hrisovul din 15 aprilie 1590. Un alt document din 1613 aminteşte de Maglavit când satul se împarte între fiii boierului Ioan Comisul, terenurile ajungând apoi cu timpul în posesia bisericii Madona Dudu din Craiova.

2. Istoricul mănăstirii Maglavit

Istoria bisericii mănăstirii este legată de evenimentele ce au marcat întreaga ţară prin ctitorul ei principal Petrache Lupu, ciobanul vizionar.

În 1935 Dumnezeu a rânduit să se arate timp de trei vineri la rând, pentru a schimba obiceiurile rele care se înrădăcinaseră între oameni unui cioban simplu, surd şi gângav, sub forma unui “moş”.

Acesta îi va da lui Petrache Lupu misiunea de a fi mesagerul Său, spunându-i să meargă “la lume, la părinte, la primărie şi la biserică, că de nu se potoleşte lumea, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apropie, atunci foc, atunci ne rupe muncile”.

Evenimentele se răspândesc şi în presa vremii, din ţară şi din afara ei, iar minunile care se făceau la Maglavit prin Petrache Lupu au atras zeci de mii de oameni din toată ţara, precum şi scrisori din întreaga Europă şi chiar din afara ei.

Cum era şi firesc, locul ce atrăgea ca un magnet mulţimile, a fost marcat printr-o biserică. Temelia a fost pusă de ziua „Înălţării Sfintei Cruci”, în anul 1935, de către episcopul Vartolomeu, eveniment la care au participat peste o sută de mii de credincioşi.

Proiectul iniţial arăta sfântul lăcaş ca o adevărată capodoperă „măsurând 37,80 m în lungime, 18,50 m în lăţime şi 32 m înălţime, cu 7 turle”.

De la Epitropia bisericii Madona Dudu din Craiova se obţin prin decret regal terenurile pentru construcţiile de la „locul sfânt”. Viitoarea mănăstire ar fi avut hramurile Dumnezeu Tatăl şi Sf. Fecioară Maria. Pentru colectarea de fonduri şi gestionarea lor s-a constituit un comitet din locuitorii comunei şi personalităţi ca senatorul de Dolj – Toma Vălăreanu, sub înaltul  patronaj al M.S. Regele Carol al II-lea şi al Patriarhului Miron Cristea.

Arhitectura bisericii, astăzi, reprezintă stilul neobizantin cu un aspect tipic pentru bisericile ortodoxe, pe un plan în formă de cruce, având două turle, una pe naos, iar cealaltă pe pronaos, fiind proiectată cu 16 ferestre,  la baza ei având 4 pandantivi care se sprijină pe 4 arce. Biserica este proiectată cu paraclis la subsol. Pereţii bisericii corespund stilului bizantin, fiind ridicaţi din cărămidă, iar structura de rezistenţă şi bolţile sunt construite din beton armat. Acoperişul este din tablă de cupru.

Pictura este realizată în tehnica frescă şi a fost finalizată în primăvara anului 2017 de către pictorii Daniel Poteraşu şi Cristian Panţu, împreună cu echipa lor de tineri zugravi.

Stareţii care au ocârmuit mănăstirea până la desfiinţarea ei de către regimul comunist se cunosc din documentele vremii. Până în 1938 se aminteşte ca stareţ Ierom. Arsenie Sintion. Din 1938 obştea mănăstirii este alcătuită din Ierom. Fotie Petrescu – stareţ, Protos. Arsenie Mănăilescu, Ierom. Ilarion şi monahii Calinic Stoian şi Emilian Avimov. În 1940 actele mănăstirii erau semnate de către stareţul Gheorghe Moisescu, iar în anul următor era stareţ Arhim. N. Dănciulescu. Din acest moment până la alungarea monahilor din mănăstire nu ştim dacă s-a mai schimbat stareţul.

3. Profilul actual al mănăstirii

După căderea regimului comunist, locaşul va reînvia sub atenta îngrijire a ÎPS Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei de atunci, fiind reînfiinţat ca mănăstire de călugări sub conducerea Ierom. Policarp Sidor, până în 1998. Va urma ca stareţ Protos. Vladimir Dănângă, timp în care se va finaliza ridicarea bisericii pe vechea temelie, având hramurile Izvorul Tămăduirii şi Naşterea Maicii Domnului.

Din anul 2010, sub îndrumarea ÎPS Irineu Popa, mitropolit al Olteniei, mănăstirea va deveni de maici, avându-o ca stareţă pe monahia Maria Mărgineanu. În prezent o mică obşte monahală se osteneşte pentru bunul mers al slujbelor liturgice şi lucrărilor de întreţinere a mănăstirii. 

Bibliografie

1. Dr. CS Nicolăescu Plopşor „Maglavitul, acte şi documente”, Ed. Ramuri, Craiova 1935

2. Prof. Dumitru Gelu „Maglavit 1935 – Dumnezeu vorbeşte oamenilor prin Petrache Lupu”, Ed. MJM, Craiova 2017

3. Pr. Nicolae Bobin „Minunile de la Maglavit ale ciobanului Petrache Lupu din comuna Maglavit - Dolj” 1935

4. Diacon Alexandru Vanciu „Monografia Mănăstirii Maglavit”, Craiova 2014